Fiecare-i talentat în ograda lui : numai geniul sare gardul. Geniul şi caprele !

Costel Zăgan

NESĂTUL PE VIAȚĂ

 Oricâte vieţi ai avea, tot nu te saturi să mori!

Costel Zăgan

 RETORICA LUI DRACULA

         Pentru coerenţă imaginară şi perpetuă aducere-aminte reproduc textul cu titlul de mai sus: 

"Domnilor,nu-i clar? Românii trebuie să muncească să-şi ajungă ţara din urmă!!!"

     Ca să evităm totuşi unele confuzii (prezente deja!) şi interpretări părtinitoare şi chiar răuvoitoare, câteva lămuriri sunt absolut necesare.

    Personajele acestor pagini sunt ireale (imaginare!), singurul lor contact cu realitatea fiind autorul. În ceea ce priveşte întâmplările trecute, prezente şi viitoare , acestea sunt şi ele doar probabile: ţăndări din curcubeul ce leagă cele două lumi.

    Să fie de asemenea foarte clar : DIO NU ESTE COSTEL ZĂGAN! Chiar dacă uneori cuvintele îl ţin în braţă, el creşte printre cuvinte!

    Este cât se poate de adevărat că Dumnezeu, de cele mai multe ori , i-a făcut din durerea ce nu l-a ocolit vânt şlefuitor de imagini, însă imagini literare, dragilor!

   Nu mâna, ochii scriu peisajul care îl poartă de-acasă până la şcoală şi înapoi, în bibliotecă : în faţa altor pagini goale şi puse pe şotii stilistice:

             Şi-acum
pentru
posteritate

cititori

Pe locuri
fiţi
gata

START!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (8)

            

RĂUL PARTICULARIZAT

 Când tuturor le este bine, mie de ce mi-ar fi?

Costel Zăgan

ROMÂNIA?

 

ROMÂNIA a fost meseria mea , din tată-n fiu . Acum şomez, şi nu pricep de ce !? 

Costel Zăgan

 Oricâte ai face, totul rămâne nefăcut!

Costel Zăgan

DELIMITĂRI CORDIALE

 PRĂPĂSTII CORDIALE

Fiecare zi adaugă câte-o prăpastie între noi : de nevoi ori de bucurii . Nu contează forma, ci numai sensul : disperarea noastră cea de toate zilele.

Citeşti şi nu-ţi vine să crezi !

Oameni talentaţi sau proşti cu grămada se înghesuie să-ţi intre în suflet : cu delicateţe sau prin efracţie . Nu mai contează scopul, ci doar modalitatea de abordare.

Aşa că-i citeşti portretul lingvistic şi încerci să înţelegi : de unde vine ? cine/ce este ? şi unde vrea să ajungă ?

Iar timpul pe care tu li-l dedici speri să devină arcul unui nou orizont interior. Însă, şi această speranţă se pare că-i deşartă !

Oare de ce nu pricepem niciodată că scaunul de la nivelul căruia vedem lumea, la un moment dat,poate fi scaunul

singurătăţii absolute !?

Costel Zăgan, DELIMITĂRI CORDIALE

1Ioana Manolache

1 distribuire

Îmi place

Comentează

Distribuie

Comentarii

Scrie un comentariu...

323